lui N. Goja
apa-nvârte roata morii,
vântul fugăreşte norii,
migratori precum cocorii…
fetele iubesc feciorii,
focul arde apriori
gândul presimte fiorii
când spre noapte zoresc zorii
fredonând „memento mori”
reîntorşi în crugul firii
sporim spuza amintirii
dintr-o lume apriori,
vântul fugăreşte norii…
apa-nvârte roata morii,
fetele iubesc feciorii
noaptea o destramă norii
voia „Celui Vechi de zile”
Totul curge şi revine
Dintru – Prin – şi către Sine…
2 comentarii. Postează un comentariu nou.
Frumoasă poezie ! M-a ajutat să înţeleg mai bine anumite lucruri. Felicitări pentru poezii şi pentru website, merită să fie cunoscut.
Ce frumos ati redat ritmul vietii, zbaterea pt. viata si iubire… si la final ne-ati adus cu picioarele pe pamant, dar cu gandul la Cer, toate se intampla cu „Voia CELUI VECHI DE ZILE”/Totul curge si revine/Dintru-Prin-si catre SINE…” Extraordinare versuri ! Felicitari !