În dorinţa de-a nu pierde
Totdeauna am pierdut
Şi ce n-am dorit să am
Totdeauna am avut
Fie-mi soarta cum e ea
Cum aş vrea nu pot s-o schimb
Toate-s bune, nu destul
Mulţumit n-oi fi nicicând
Copilul meu
Cu fiecare răsărit de soare
trudeşte să creşti
mai frumos cu un gând
cu o faptă mai bun
cu un pas mai aproape de cer
neuitând, nicicând
că din străbuni ai primit
teandric grai moştenire
mioriticul plai – cununa de mire –
Fiul meu, pentru Dacia-Felix
în drum spre nemurire
să nu te laşi de nimeni învins
decât de Iubire.