adu-ţi aminte, Doamne,

de acea primăvară inundată

de mireasma inefabilă a florilor de mai,

când Te rugam cu ardoare

să mă primeşti în curţile Tale

din adâncul fiinţei dorind

timpul să mi se oprească în loc

Eu însumi să rămân o veşnică primăvară

… şi acum, iată-mă aplecat înspre toamnă,

anevoie urcând, cu crucea pe umeri,

Dealul Golgotei, de la Seini…

Cu lacrimi şi sudoare de sânge

precum Tu, în Ghetsimani, Te-ai rugat

cu ultima-mi suflare, în românescu-mi grai:

Te implor, Iisuse, adresează-mi aceleaşi cuvinte

pe care le-a auzit tâlharul din dreapta-Ţi:

„Adevăr grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai”.