pe când dormea Adam,
din somnul lui
s-a născut Eva:
Cel mai real vis
Pe care,
deşteptându-se,
L-a trăit aievea
până dincolo de hotarele
nostalgicului Paradis…
Ca un copil
prin galaxii…
adâncuri de oceane,
de vorbă cu asteroizii…
Te-am căutat în adierea brizei
Ca un copil
Ce-ntâia oară
privindu-şi cu uimire chipul
se caută în spatele oglinzii…
Femeia
Din nenumăratele minuni
Săvârşite de Creatorul în lume
Fără de seamăn este
FEMEIA…
Cea-Mai-Frumoasă
Minune,
auroră premergătoare
Luminii
Ce nu mai apune…
Din ziua facerii,
până dincolo de
cea de-apoi,
rămâne icoana Iubirii –
Scara cerească prin care Dumnezeu
Coboară la noi…
dincolo de orizont…
nu-mi pare rău
că am să plec de aici
afară doar de primăverile
cu pomii înfloriţi
de Iubirea Sfântă
ce m-a fermecat
în nopţile cu cerul înstelat
şi de măiestrele privighetori
a căror cântece mă deşteptau în zori
Ca toate însă mai presus
nicicând n-aş vrea să mă despart
de „Lumina lumii” fără de apus
ce sufletu-mi l-a mângâiat…
Acestea dacă m-ar urma
dincolo de orizont…
nimic nu aş mai regreta
de ce în urmă am lăsat
de ce-ar mai fi putut să fie
şi nu s-a întâmplat.
Seini, 3 iulie 2011
Mereu scrutez depărtările…
în partea din spate
a desagilor
mi-am înghesuit amintirile
în partea din faţă
iluziile – dezamăgirile
la mijloc – Eu –
purtându-le pe
umărul stâng
râzând şi plângând
mereu scrutez:
d
e
p
ă
r
t
ă
r
i
l
e
.
.
.
Răsărit de soare
lui D.V. Pop
Te iubesc în taină,
cu durere…
arzând în sine-mi
precum
în noapte o lumânare
la capul unui orb
ce adormise
visând
un răsărit de soare.