durerii din Gând,
nicicum nu-i dau de rând,
în timp ce,
Lumina din cuvinte,
multe îmi promite…
În zborul printre astre,
Întinderile albastre
tăcut le explorez,
în căutarea Unicului Vis
Care Mă visează
și Eu Îl visez…
Întru al Rațiunii
Insondabil miez,
întâlnindu-Mă
Cu Mine însumi,
Mă cutremur
și mă minunez… !
…din pântecele Nimicului,
la rostirea „Cuvântului”:
„Fiat Lux !”,
se naște Lumina,
frații gemeni: Spațiul și Timpul,
apoi, toate câte mai sunt,
după cum venitu-le-a rândul…
Adâncit în imensitatea Gândului,
purtându-Mă pe aripile lui,
Frumosului îi explorez necuprinsul,
Având sentimentul că
Multiversul este în Mine,
mai mult decât
aș fi Eu într-Însul…
…de când a fost să ne aflăm
întru această fantastică odisee,
mereu, mereu ne întrebăm
din-de-unde venim
și, mai cu seamă, spre ce
matamorfoze tainice migrăm…
cu noi, ce va fi să fie
după ce trecem pragul – Dincolo…
pe tărâmul de inefabilă poezie,
Fi-vom de atunci înainte
Aureole de Gânduri…,
înflorind în necuvinte,
ascultând cum crește iarba
deasupra-ne
în așteptarea reîntâlnirii
…cu Noi înșine !
În efemera-ne peregrinare,
Dinspre Noapte — către Zi,
Pe a Vieții fantastice Cărare
Ce trece prin Noi-Înșine,
neabătut prin fiecare,
Precum trece trenul prin tunel
Și submarinul pe sub mare,
De nu ni s-ar mai prelungi
A Rațiunii (ereditar-damnabilă) eclipsă,
O, Doamne, cât de bine ar fi !
Atunci nu ne-am mai teme
De imprevizibil, de Necunoscut…
Nici de vremea — de dincolo de Vreme,
De „pragul Marii Treceri” — ce duce
Dinspre derizoriu către Absolut,
Pe fantastica Cărare, curgătoare,
Spre „CEL-CE-ESTE ” prin Sine insuşi
Alfa si Omega imuabil, Principiul desăvârşit
Fără început şi sfârşit.
ajuns la cumpănă, Gândul
ce n-a primit darul
întrupării-n Cuvânt
durerea-L preface
în picături de rouă,
lacrimi celeste ce cad
pe pământ,
dovada e certă — când în noi
durerea plânge,
şi stelele plâng…
Lumină ce răsari în Mine
Cu fiecare Zori de Zi
Eşti Bucuria Care-mi vine
Din nepătrunsul Vechi Mister
Al Verbului etern — „A fi” —
Te-ai revelat în graiul Rugului aprins
Cu Nume mai presus de orice nume
Întru al cerurilor Cer şi pe Pământ
Singurul ce despre Sine poate spune
Dumnezeiesc de simplu:
„Eu sunt Cel ce sunt.”
