adu-ţi aminte, Doamne,
de acea primăvară inundată
de mireasma inefabilă a florilor de mai,
când Te rugam cu ardoare
să mă primeşti în curţile Tale
din adâncul fiinţei dorind
timpul să mi se oprească în loc
Eu însumi să rămân o veşnică primăvară
… şi acum, iată-mă aplecat înspre toamnă,
anevoie urcând, cu crucea pe umeri,
Dealul Golgotei, de la Seini…
Cu lacrimi şi sudoare de sânge
precum Tu, în Ghetsimani, Te-ai rugat
cu ultima-mi suflare, în românescu-mi grai:
Te implor, Iisuse, adresează-mi aceleaşi cuvinte
pe care le-a auzit tâlharul din dreapta-Ţi:
„Adevăr grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai”.