Iubind Cuminţenia pământului,
Dumnezeu a descins în Ţară la noi
prin Poarta sărutului…
a stat de vorbă cu Sfinţii Neamului
la Masa tăcerii,
după care, ospătându-se, S-a odihnit,
apoi S-a întors acasă la Sine
precum o Măiastră
cu o desagă în spate
urcând speranţele noastre
pe treptele Coloanei fără sfârşit…
1 comentariu. Postează un comentariu nou.
Felicitari pentru versuri ! Sunt extraordinare ! Ce emotie puternica transmit ! Pur si simplu mi-au taiat respiratia… Am inteles cum sculptorul si poetul laolalta cu bunul Dumnezeu (Marele Creator) isi desavarsesc unii altora opera !