vorbesc cu peretele;
se face că nu mă aude…
întreb patul de ce n-are suflet;
nu îmi răspunde,
masa şi scaunele
înlemnite
dorm în picioare…
aerul din cameră
apasă şi doare…
fereastra priveşte
oarbă-nafară
în aşteptarea zorilor…
streşina casei plânge
cu lacrimi de ceară…
peisajul rămâne acelaşi
zi de zi,
seară de seară…