Preotul ortodox Gheorghe Pop şi profesorul de religie Tomel Pop, tată şi fiu, aduc în faţa concetăţenilor lor o lucrare monografică şi documentară despre istoria mai veche şi mai nouă a locurilor şi locuitorilor oraşului Seini, numită „Cartea cetăţii Zynir”, după numele castelului şi cetăţii ce-a apărat ţinutul. În 450 de pagini bogat ilustrate sunt publicate sintetic, selectiv, cele mai importante date despre peticul de pământ aflat la ieşirea din defileul Someşului – intrarea în Câmpia de nord-vest.
Este prima monografie a Seiniului, meritul autorilor constând în perseverenţa cu care au adunat date din Arhivele Statului Baia Mare şi de la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare de-a lungul a douăzeci de ani. Mii şi mii de file prăfuite au întors tatăl şi fiul, efortul intelectual de a selecta şi sintetiza fiind însoţit, apoi, de un efort financiar pe măsură (tipărirea cărţii a costat 120 milioane lei). Totul, din dragostea de a lăsa acest reper: istoria Seiniului comprimată într-o carte. Din datoria de intelectuali români de a demonstra că suntem băştinaşi.
Izvoare scrise din antichitate nu există, căci dacii nu aveau scriere. Cu toate că în arcul carpatic se spune că s-a inventat plugul, (şi) neglijarea scrisului a dus la pierderea identităţii dacilor. Poporul român format pe aceste plaiuri mioritice a fost întârziat în emanciparea sa (şi) de handicapul că nu ştia scrie. Stăpânii erau cei de alte naţii, care aveau la mână înscrisuri. Românii analfabeţi îi slujeau…
Istoria povestită de Gheorghe şi Tomel Pop este plină de dezastre, invazii, războaie, incendii, molime, deznaţionalizări, ani de foamete – peste care românii au trebuit să treacă, pentru a fi noi, azi, aici, tot majoritari.
Citindu-şi istoria, poporul român din Seini îşi găseşte identitatea şi îşi stabileşte demnitatea de neam izvorât din bărbaţi tari ca lemnul de corn şi femei mlădioase ca răchita (bune mame)…
„Cartea cetăţii Zynir” îi răzbună pe seineni pentru secolele de lipsă de comunicare scrisă. Autorii plantează acest reper, la care se vor referi generaţiile ce vin. Este ca un far.
Românii seineni şi-au impus personalitatea. Un farmacist maghiar seinean a cerut armatei ungare să nu-l omoare pe preotul român, deoarece „noi rămânem pe mai departe cu românii (era în 1918).
Gheorghe şi Tomel Pop sunt „doctori de suflete” şi conducători ai poporului, dovadă fiind cartea aceasta (Rămâne loc şi pentru viitorii monografi ai Seiniului să răscolească alte arhive, poate şi în cele de la Budapesta şi Viena).
De astfel de monografii (scrise chiar şi fără pretenţii ştiinţifice) au nevoie multe localităţi. Dar, mai ales de astfel de preoţi, cum sunt Gheorghe şi Tomel Pop, care îşi înţeleg menirea să ridice case de hârtie scrisă pe vecie, nu de zid efemer.
Nicolae Goja
Graiul Maramureşului, Serie nouă. Anul XV, nr. 4174,
Sâmbătă, 20 – Duminică, 21 decembrie 2003, p. 1, 4
