…să găsesc în aceste cuvinte un ecou al strigătului muribund al lui Iulian Apostatul? Ar fi o impietate pentru autorul unei cărţi de poezie care şi aşa a fost văduvită de un cuvânt înainte lămuritor, analitic, justificator, prin aceasta excluzându-se „a priori” din sfera acestui strigăt şi confesându-se că dincolo de tot Hristos biruieşte. Când? Atunci când Cuvântul „mă va vindeca de mine însumi”. „Ai învins Galileene” sau „Învins de iubire” sunt perfect echivalente pentru cel ce se refugiază în sfera cuvântului înscris în incantaţia angelică şi care lasă ca sonoritatea cântării scrise de Isaia să se reverse în lume ca un imbold la trăirea în iubirea autentică prin care Hristos învinge încă o dată veacurile scoţându-ne din materialismul pelagian al veacului nostru, care a creat un „lung drum şi anevoios” şi care nu ne lasă să vedem că s-a făcut seară şi să-L rugăm: „Doamne, e spre seară / Şi ziua se înclină / Nu ne lăsa singuri / Rămâi în noi Lumină”.
Şi de aceea, într-un banal ritual al lavoarului ne spălăm zilnic pe mâini „ca Ponţiu Pilat / rostind aceleaşi / rituale cuvinte / «Sunt nevinovat» / de sângele acestor drepţi / în care se îneacă planeta / Voi veţi da seama”, deşi ar trebui ca răcoarea apei, cu profunde valenţe baptismale, să ne trezească „odată din somn / front comun / făcând toţi înţelepţii / înainte de a fi / metamorfozaţi în cenuşă / după cum / apocaliptic / urlă demenţii”, ca să intrăm într-o restaurare evidentă, mărturisitoare, fiindcă noi înşine suntem „o picătură de rouă / O lacrimă de stele / pe obrazul pământului”.
De aceea, această carte este o mărturisire năvalnică a stadiilor iubirii: de la eros, câteva fărâme te introduc eudaimonic pe care
învingându-L Hristos-Iubire pentru noi, te introduc în Sfânta Sfintelor, în agape – dragostea care învinge totul – fiindcă prin El este totul.
Rezonanţe din metrii eminescieni, zvăpăieri din cei ai lui Ioan Alexandru, reverberaţii mioritice şi limbaj sănătos moroşenesc ne
conduc spre „Marea Voastră” – spre Maria, care ne-a născut Iubirea, care ne-a învins iubindu-ne ca şi pe Părintele Gheorghe Pop cel învins de iubire şi treaz cântător al ei.
Salutăm prin aceasta primul său volum şi ne asociem chipului euharistic de pe coperta cărţii sale, conştienţi fiind că suntem şi noi un bob de grâu sau de viţă de vie prin care Iubirea poate cuceri lumea.
Pr. Prof. dr. Ioan Chirilă
Renaşterea, Anul V, Serie nouă, nr. 5, Mai 1994, pag. 9, Editată de
Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului.
4 comentarii. Postează un comentariu nou.
Foarte frumos articolul. Felicitări !
Se mai gaseste aceasta carte de cumparat ?
Vă referiţi la „Învins de iubire” ?
Dacă da, să ştiţi că nu se mai găseşte în librării.
Probabil la o nouă editare.
Mulţumesc de aprecieri, Bogdan !