nu-mi pare rău
că am să plec de aici
afară doar de primăverile
cu pomii înfloriţi
de Iubirea Sfântă
ce m-a fermecat
în nopţile cu cerul înstelat
şi de măiestrele privighetori
a căror cântece mă deşteptau în zori
Ca toate însă mai presus
nicicând n-aş vrea să mă despart
de „Lumina lumii” fără de apus
ce sufletu-mi l-a mângâiat…
Acestea dacă m-ar urma
dincolo de orizont…
nimic nu aş mai regreta
de ce în urmă am lăsat
de ce-ar mai fi putut să fie
şi nu s-a întâmplat.
Seini, 3 iulie 2011