În freamătul frunzei
în adierea de vânt
în tăcerea pietrelor
în tot ce nu s-a rostit.
Te aştept şi Te caut
precum însetatul,
Izvorul de apă,
Copilul pierdut – Iubirea
de mamă şi tată.
Din întunericul nopţii
ce pare fără sfârşit
despre care înfricoşătoare
cuvinte s-au spus
deschide-mi fereastră speranţei
către Răsăritul Cel-fără-apus.