poetului prieten V. Ciherean
precum rugina fierul
Lumina-ţi
Sinea îmi roade…
de nu mai rămâne
din Mine
decât Lumina;
unde eşti, Doamne,
Adânc al Tăcerii ?
întru Tine mă pierd
şi simt
că nu mai sunt
Cel ce eram…
arătându-mi-Te
ipostaze – Cuvânt
Ţie mă dărui,
de vorbă stând
în liniştea Iubirii
fără sfârşit,
despre chipul tainic
al bobului de grâu…