colegului şi prietenului Ioan Morar
Atâtea întrebări fără răspunsuri…
Ce aş putea să vă mai spun,
De vorbă stând cu mine însumi,
Când stele se aprind şi-apun ?
Că totul ce ne înconjoară
E un mister de nepătruns…
Că, dincolo de noi, afară,
E un răsărit fără apus…
În căutare de-nţeles,
Ajuns în pragul disperării,
Ştiind care-i al nostru mers
Nu ne lipsi de darul ÎNVIERII!
Revarsă, Doamne, a Ta milă,
Acum şi-n ceasul de-apoi!
Rămâi SPERANŢĂ şi LUMINĂ
În întunericul din noi…