Pe poteca ce urc în pas domol
cuvintele mi s-au metamorfozat
într-un covor natural
din Floare de colţ, viorele, ghiocei…
Ecoul paşilor mei au rezonanţa
unei simfonii astrale în primă audiţie
Înaltele Adâncuri cern rouă dumnezeiască
stropi de iubire peste petalele amintirii
ca seceta uitării să nu le ofilească
Umbra-mi din spate tot mai mult
înclină să-mi crească
Eu privesc, tac şi ascult…
Seini, 26 iulie 2015