
în sinea mea,
eu știu că nu știu
cine sunt…
imperceptibile reminiscențe
îmi sugerează ceva…
dar nu v-o spun cu voce tare,
ca nu cumva să mă credeți…
Când stau de vorbă
cu mine însumi, cu Voi,
cu Nepătrunsul – Nesfârșitul,
cu tot ce ne înconjoară,
realizez fenomenalul…
Mă întreb
din ce altă rațiune suntem,
decât pentru a fi așa…
precum, de fapt, arătăm
și nu într-alt mod,
în decorul mirific
a Totul-Ce-Este,
întru Care,
de vreme ce ne aflăm,
vom și rămâne
și astăzi, și mâine,
mereu şi mereu. Mereu !