Gheorghe PÂRJA
Urmărind călătoria din ultima vreme a preotului Gheorghe Pop, mi-am conturat limpede unde locuieşte adoraţia şi rana frumuseţii. Înfăţişarea lui de apostol contemplativ mi-a amintit de vechile fotografii văzute în casele cărturarilor din Maramureş care- ţi inspiră respect şi te obligă să-ţi pui sufletul în rânduiala adoraţiei. Frumuseţe şi nobleţe interioară. În faţa altarului, preotul descifrează tâlcul cărţilor unice şi sloboade asupra enoriaşilor lumina mărturisitoare. Cu har şi inspiraţie aleasă, slujitorul altarului a purces spre desluşirea Cuvântului spre a spori sărbătoarea lumii prin contemplaţie. Având obârşia într-un sat de pe Mara, preotul şi poetul Gheorghe Pop a îmbrăcat mantia pe drumul desăvârşirii. Poetul este ucenicul care a aflat răbdarea dimineţii eterne. Înlătură vălul de pe lucrurile apropiate pentru a descoperi miracolul seminţei. Ştie bine că din îngemănarea frânghiei cu cerul se aprinde focul nevăzut al lirismului. Scrie cu cinstire despre iubirea din lume, dar şi despre adoraţia divină. Ceea ce ar trebui să locuiască în fiecare om. Întoarcerea chipului spre lume este tocmai miracolul cutremurat din dangătul clopotului însingurat. Am scris despre poezia dumisale cu nădejdea că am priceput taina pentru a o releva cititorului. Că am priceput zborul păsării dar şi vraja ierbii sub clar de lună. Urma cailor prin pulberea drumurilor este odihna din cuvânt. Dar şi neliniştea căutării.
Gheorghe Pop face parte din şirul de preoţi maramureşeni care au ţinut trează lumina neamului de pe aceste locuri. Poetul vine să sporească ceremonia vieţii cu vers bine aşezat, care apără fiinţa şi credinţa. Vârsta dumisale nu se ia în seamă. Acum mă gândesc la potirul altarului şi la vulturul cu sete de cer. Şi nu uit că râul cu nume de fată curge prin venele noastre. Lângă el este cuibul unei păsări care cloceşte veşnicia.