P.S. Iustin Sigheteanul
Viaţa care sempitern
Luceşte-n nemurire
De când se ştie nu-i decât
O amintire despre Sine.
Aceasta dacă într-un timp
S-ar stinge, ar dispare,
Un imens pustiu lipsit de sens
S-ar naşte prin uitare
Idei născute prin voinţa
Gândirii care Se Gândeşte,
Purtăm în noi vie dorinţa
Întoarcerii la Cel-Ce-Este…
Ce am primit e o mică parte
Din neajunsa bogăţie,
De aceea avem o mare sete
De absolut, de veşnicie…