iarba creşte pentru coasă,
Viaţa este o angoasă,
Pomul taie fierăstrăul,
pe Om îl înghite hăul…
unde s-a tăiat tulpina
în adânc, e rădăcina…
după iarnă-primăvară,
noi lăstari o să apară
Viaţa o dulce povară
veşnic pulsează în fire
Teamă, Ură şi Iubire
mersul lumii, cine ştie…
tot ce-a fost o să mai fie
dramă, proză, poezie…