din pădurea de gânduri,
pe frunze purtate de vânt,
Vă scriu aceste rânduri:
E toamnă din nou,
a câta oară?
copacii se plâng
că somnu-i prea lung
și nu știu dacă
ajung în Primăvară.
În pădurea de gânduri,
un înger din Cer a căzut,
în amurg de zi pribegind…
cu luare aminte
durerea lui o ascult
pe aripi de vânt reverberând
într-un dialog
Cu Sine Însuşi
cu întrebări fără răspuns.