M-am rătăcit printre gânduri precum
într-un imens labirint,
negăsind ușa de ieșire,
oricât M-am trudit,
nici batăr pe acea de la intrare,
– – – – – – – – – – – – – – – – – – –
timp în care gândurile curg…
precum izvoarele toate,
spre Marea cea Mare
cu Dorul de Nemărginit…
Eu, fără să vreau, am rămas
Prizonier în propriul labirint,
așteptând să-l spargă un cutremur,
în urma căruia, liber trecând,
peste Podul Einstein-Rosen,
Să pot zbura în Nesfârșit,
împreună cu gândurile mele…