Eu şi Tu, doar numai noi,
Deasupra-ne cerul senin…
Un vis aievea, care vine
De dincolo de timp şi spaţiu…
Anume ca să îl trăim
Pe Valea cu zâne, mână-n mână
Urcând drumul printre pădurile cu brazi
Alături e valea adâncă
Şi un pârâu ce curge spumegând,
Prăvălind undele dinspre ieri, către azi
Chip de înger: Zâna Ileana,
Cu părul de aur, ochii albaştri,
Pe cap purtând coroană de stele
La gât o salbă, mărgăritare din aştri
Cu zâmbetul precum răsăritul de soare
Pe Valea cu zâne, Ileana maiestuoasă
Ca un miracol, ieşitu-mi-a-n cale…
Din efemera-ne peregrinare
Pe mirifica Vale cu zâne
Ce am urcat-o până la izvor
În urma noastră va rămâne
Doar drumul ce ne duce sigur
Pe Tărâmul tainic, fără dor…
3 comentarii. Postează un comentariu nou.
Foarte frumos. Le citesc pe toate cu interes.
Pe vai cu brazi, cu zane si… izvoare…
E basm ? E vis ? E poezie ? Intreit mesaj ! Frumoasa poezie !
Excelentă poezia !!!