„Numai sinceritatea mărturisirii îţi dă liniştea să te priveşti în luciul apei netulburate„, meditează dl. prof. Gheorghe Pârja, prefaţatorul acestei sensibile cărţi închinate regăsirii adevăratului temei al existenţei: dragostea pentru întreaga creaţie providenţială, chiar dacă, uneori iubirea este nevoită să poarte o mască a tragismului. În „Nordul statornic” (sintagma iluminată de talentatul scriitor Augustin Cosmuţă) trăieşte şi scrie un duhovnic-poet: Gheorghe Pop. Se află în locul care-i îngăduieşte să observe mişcarea universului, vieţuieşte pe acest „lut gânditor” din raza nevăzută a Celui Ce Este„.

Încercat de aspre „treceri”, poetul însoţeşte mişcarea ritmică a anotimpurilor, murmură muzica psaltică, predică idealurile Patriei definitive dintre hotarele „Doinei” eminesciene, primeşte gândirea oamenilor în pilda virtuţilor, îşi îndeamnă tinerii să apere tradiaţia demnităţii naţionale. Poetul vaticiar ştie de ce sunt încă multe coline „înnegurate”, de ce bântuie „disperarea lupilor”. El este însă „însetat de apa cea vie” (în care se află însă multe lacrimi).

(mai mult…)