vis-a-vis cu mine
nimeni
nici măcar – lateral
sunt legat doar
vertical
de înălţime
în timp ce
gândurile-mi
de marginea lumii
izbindu-se
se întorc
precum
un bumerang
în vidul memoriei
amintindu-şi
… de Mine.
din urmă…
spaţiu şi timp, oare cât mai este?
cine vreodată datu-le-a de capăt!
fiind într-o febrilă căutare
prin această imensitate
nu aflu un punct
în care să-mi ancorez trecerea
cu mine Cronos Bătrânul
nu are răbdare
mereu mă zoreşte
din urmă…
mă ajunge noaptea.
Visul din vis
ajuns la capătul visului
trec dincolo de el
ca raza de soare
prin pereţii de sticlă
în câmpul înflorit
al visului din vis
în seva macilor aprinşi
pe mine însumi
regăsindu-mă.
„Eu sunt cel ce nu-s”…
„Eu sunt cel ce nu-s”…
Mihai din satul Mara
Omul cu un picior de lemn
l-am auzit când i-a spus
printre multe altele
lui Mihăiuc fiului său:
„Eu sunt cel ce nu-s”…
Nu după mult timp
prezicerea-i s-a împlinit
de atunci mă obsedează mereu
zisa lui Mihai din Mara
Omul…
Cu un picior de lemn
„Eu sunt cel ce nu-s”.
Metamorfoză 2
m-am născut într-un sicriu
precum un vierme
în inima copacului
dintru început fiind un mort viu
purtând pecetea păcatului.
Aştept o zi anume să vină
când copacul se va tăia
şi arde în foc
din vierme
să mă transforme
în Lumină.
Seini, 26 octombrie 2000
… „stai, clipă, pe loc”…
fără să se ajungă
aleargă clipele…
vrând să le opresc
trecut-au prin mine
transfigurându-mă…
aud şi acum
ecoul implorator:
„Clipă, stai pe loc
eşti atâta de frumoasă”…
fără să preget aş fi dat
veşnicia întreagă
pentru o… clipă
ce pe lângă mine
a trecut.